Binecuvântarea Domnului

                                           Geneza 1:27-28

            „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.

            Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ.”

            Când noi ne binecuvântăm unii pe alții, nu facem altceva decât să ne exprimăm în dragoste urarea de frumos, de mai bine, de sănătate...

            Însă atunci când Domnul Dumnezeu rostește o binecuvântare peste un om, sau o Biserică, nu înseamnă că El face doar o urare de bine, sau altceva de genul acesta, ci înseamnă că Domnul oferă bogății de har; El pune în posesie calități și înzestrează pe fiecare cu putere și cu daruri speciale.

            Ucenicul Petru îi pune o întrebare Învățătorului și-I zice: „…Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat. Ce răsplată vom avea?” Matei 19:27. Domnul Isus îi răspunde în versetul 29 „Și oricine a lăsat case sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu va primi însutit și va moșteni viața veșnică.”

      Aceasta este cea mai mare binecuvântare pe care un om credincios poate să și-o dorească: „Viața veșnică”, darul neprețuit al lui Dumnezeu.

         Pe lângă viața veșnică, Domnul oferă ca „bonus”, binecuvântările pământești: sănătate, pace sufletească, odihnă trupească, putere în luptele fel de fel cu care inevitabil ne confruntăm în mersul nostru prin lume.

      Evanghelistul Matei spune în 6:33 „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri (binecuvântări) vi se vor da pe deasupra.”

            Ce înseamnă a căuta Împărăția lui Dumnezeu?

            Înseamnă să lucrezi pentru Împărăție, să trăiești pentru Împărăție, să fie viața ta de credință și curăție sufletească prioritate pentru Împărăție.

            De observat este faptul că Domnul Dumnezeu binecuvântează în mod direct, ca și în cazul lui Avraam, pe cel ce în dragoste și credință Îl caută, Îl ascultă și Îl primește ca Domn.

            Când spui spre exemplu, Domnul să te binecuvânteze, nu este doar o urare de bine, ci Domnul chiar iți face parte din bogăția harului Său.

         Și ce binecuvântează Dumnezeu rămâne, nu se șterge, nu se degradează, nu se nimicește, ci rămâne pentru toată viața și te urmărește chiar și în veșnicie. În Cartea Vechiului Testament, 1 Cronici 17:27 împăratul David face o rugăciune înaintea lui Dumnezeu și spune: „Binecuvântează dar casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta! Căci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veșnicie.”…

       David ar fi putut să ceară de la popor binecuvântarea, dar știa că ceea ce binecuvântează omul este efemer și de multe ori este făcut doar de pe buze.

            Mie personal mi s-a întâmplat lucrul acesta, am fost binecuvântat de către om într-o seară de sărbătoare, iar dimineața când am ajuns din nou la Biserică, același om, m-a „scuipat”. De aceea, ca și David, cer întotdeauna binecuvântarea Domnului.

          Mântuitorului nu-I pare niciodată rău de cuvintele pe care le rostește în dreptul nostru, nu    Și-le trage niciodată înapoi și ceea ce rostește se înfăptuiește negreșit.

         În Psalmul 145 sunt câteva din binecuvântările lui Dumnezeu pentru toți cei ce se încred în El: „Domnul sprijină pe toți cei ce cad, și îndreaptă pe cei încovoiați. Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine, și Tu le dai hrana la vreme. Îți deschizi mâna, și saturi după dorință tot ce are viață. Domnul este drept în toate căile Lui, și milostiv în toate faptele Lui. Domnul este lângă toți cei ce-L cheamă, lângă toți cei ce-L cheamă cu toata inima. El împlinește dorințele celor ce se tem de El, le aude strigătul și-i scapă."

        Închei cu versetul 24 din Cartea Numeri 6: „Domnul să te binecuvânteze și să te păzească…!”

            Amin!